Arboretumul Simeria (parc dendrologic)
Pe la începutul secolului al XVIII-lea începe să prindă contur, pe malul stâng al Râului Mureş, ceea ce astăzi este considerat de specialiştii consacraţi „un monument naţional în arta parcurilor” şi totodată cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante lemnoase exotice şi autohtone din România, ARBORETUMUL SIMERIA.
Rezervaţie dendrologică şi peisageră cu valoare de unicat pentru patrimoniul naţional, Arboretumul Simeria a fost creat la începutul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului, în stil peisager (englezesc, romantic).
Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Într-o lucrare datând din 1763 (cel mai vechi document de atestare al parcului) se vorbeşte despre o alee plantată cu castani (Aesculus hippocastanum), iar după relatările unei lucrări din 1860, tot în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost introdus salcâmul, aceasta fiind se pare cea mai veche experimentare a speciei în ţara noastră.
În decursul istoriei, parcul a aparţinut succesiv familiilor nobiliare de origine maghiară (Gyulay, Kún, Fáy si Ocskay), şi s-a transmis pe linie feminină. Ca proprietar al parcului în anul 1848 este menționat contele Kún, cu ocazia revoluției semnalându-se numeroase distrugeri și avarierea clădirilor. În perioada 1870 – 1880 se fac primele remedieri ale parcului și clădirii și începe, după planuri precise, o îmbogățire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient și America de Nord și au loc schimburi de semințe cu străinatatea. Proprietarul care este semnalat după contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Știinte Maghiare, care îmbogățește parcul cu specii exotice scriind și unele lucrări științifice de aclimatizare a speciilor. După 1918, Fáy Bela se stabilește la Simeria, în familia lui intrând ca ginere Ocskay Istvan, un artist de origine nobiliară, cu mult simț artistic, care ameliorează mult parcul sub aspect peisagistic. Este posibil ca întreaga concepție de amenajare peisagistică a parcului să aparțină unor peisagisti cunoscuți ai timpului, dar acest lucru nu apare menționat. Se pare totuși că între 1924 și 1938 a lucrat aici ca grădinar Ludvig Bucek din Germania.
După naționalizare (1949) Parcul intră în administrația Ocolului Silvic Simeria, în 1952 acesta fiind declarat ocol silvic experimental. În 1954 a fost înființată Stațiunea de Cercetări și Experimentări Forestiere Simeria care ulterior preia ca bază materială Parcul Dendrologic. La propunerea Comisiei Monumentelor Naturii, în baza H.C.M. 518/1954, Parcul dendrologic este ocrotit de lege, primind atributul de „Monument al Naturii” – rezervație dendrologică. Colecția dendrologică a parcului moștenită de la vechii proprietari se ridică la peste 250 taxoni, în prezent existând 2165. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că ansamblul peisager, stilul arhitectural precum și valoarea dată de vechimea și implicit măreția colecției taxonomice demonstrează o veche și constantă preocupare a foștilor proprietari pentru arhitectura peisageră și introducerea unor specii exotice rare. Recunoscând meritele foștilor proprietari care au realizat, menținut și dezvoltat parcul pe parcursul a peste două secole, se cuvine însă să menționăm și meritele administrației silvice și îndeosebi ale I.C.A.S., ale Prof. I. Popescu Zeletin și ale dr.ing. Hulea Aurel care au salvat de la distrugere această comoară vegetală.
Informații asupra Parcului dendrologic Simeria puteți consulta din diverse surse externe:
- Arboretumul Simeria – Rezervație dendrologică și peisagistică – site oficial
- Cel mai întins parc dendrologic din România
- www.gradinamea.ro
- localizare pe hartă (google maps)