Orașul Călan

Călan (în germană Klandorf, în maghiară Kalán sau Pusztakalán) este un oraș din județul Hunedoara, Transilvania, amplasat pe malul râului Strei, la o altitudine de 230 m, cu o suprafață de 101,5 km².

Până în anul 1990, Călan era cunoscută pentru renumele apelor termale române AQVE, din apropierea orașului, și prin flăcările secției Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte^.

Atestat documentar în anul 1387, orașul Călan este situat pe locul unei așezări rurale din Dacia Romană, data pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupației romane. Nenumărate dovezi materiale (fragmente de ceramică arsă, piatră șlefuită, cremene, topoare, brățări din bronz etc.) au fost descoperite în satele Valea Sângeorgiului, Sântamarie de Piatră, Strei Săcel și Strei, atestând prezența omului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Urmele găsite în cele două peșteri din dealul Măgura, păstrate la Muzeul județean din Deva arată că pe aceste meleaguri au existat așezări omenești încă din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.).

După al doilea Război Mondial, Călanul a devenit un puternic centru al siderurgiei românești, recunoscut prin producția de fontă cenușie, cocs metalurgic și piese turnate.

Pe parcursul activității sale industriale orașul Călan a cunoscut câteva premiere pe plan național și internațional:

• cel mai mare furnal din țară la sfârșitul sec.al XIX-lea (380)mc;
• prima instalație din lume pentru producerea cocsului și semicocsului prin fluidizare (1957)
• producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale în țară (1961)
• folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate și construite de specialiști români (1952)
• fabricarea utilajului de turnare pentru oțelării direct din fontă de prima fuziune în țară (1989)

sursa: Wikipedia