Scurt istoric

Cele mai vechi urme de locuire în perimetrul orașului Deva au fost descoperite în zona Dealului Cetății, ele aparținând culturii neolitice Turdaș – Vicina (5500 – 3500 i.Hr.). Este vorba de unelte de piatră și vase de lut ars incizate, care aparțin culturii Coțofeni.
În secolul I i.Hr., în zona Dealului Cetății exista o așezare dacică fortificată, fapt dovedit de descoperirea în zidurile cetății feudale a unor fragmente de edificiu anterior, de tipul „murus dacicus” (ziduri de piatră intărite cu trunchiuri de lemn în sistemul unor crestături speciale).
Cucerirea Daciei de către romani în secolul II d. Hr. marchează o nouă etapă de evoluție în istoria zonei. Alături de un punct militar de observație amenajat pe Dealul Cetății, romanii au construit în zonă edificii semifortificate denumite „vila rustica”.
Din secolul XI dinspre Câmpia Panonică începe pătrunderea treptată în lungul Văii Mureșului, a populației maghiare. Regiunea intră din secolul XIII sub influența Coroanei maghiare, în 1276 fiind organizat comitatul Hunedoara din care făcea parte și Deva.
In anul 1242 localitatea Deva a fost incendiată de către tătari, care au patruns în lungul Mureșului dinspre est.

La mijlocul secolului XIII se pun bazele cetății feudale, care este amintită pentru prima data în anul 1269 sub numele de „Castrum Deva” cu ocazia redactării unui act de danie comitetului Chyl din Calnic, de către ducele Transilvaniei Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei. Tot în această perioadă s-a construit o casă nobilară ca reședință pentru voievozii sau stapânii cetății și de administrație a domeniului Cetății Deva. Cetatea Devei avea la 1371 în jurisdicție patru districte românești care erau conduse de cneji și nobili.
La inceputul secolului XIV Deva era un târg redus ca suprafață în care locuiau nobilimea, comandanții militari, preoții catolici și câțiva meșteșugari. Târgul cuprindea o piață de alimente, un târg de animale, iar la poalele cetății o stație de poștalioane și un mare birt.
In anul 1453, Iancu de Hunedoara primește o danie, din partea regelui Ladislau I, Cetatea Devei, fapt care va conduce la o dezvoltare deosebită a localității. Viața grea a țăranilor din satele zonei a continuat însă, în 1514 și 1524 izbucnind răscoale. După înfrângerea armatelor ungare la Mohacs în 1526, de către turci, în absența unui rege pe tronul Ungariei, Cetatea Devei a fost disputată între nobilii Ferdinand de Habsburg și Ioan de Zapolya.

Anul 1550 marchează o primă descriere a târgului Deva, dupa o luptă dată de Ioan Torok, castelan de Hunedoara, împotriva turcilor, menționându-se existența unor bariere care constituiau un sistem de apărare.
În secolul XVI, năvălirea repetată în zonă a turcilor provoacă o decădere a localității, Deva fiind devastată în timpul atacurilor din 1550, 1552 și 1557. Năvălirea turcilor din 1557 a condus la cucerirea Devei, pe care conducătorul turcilor, Soliman cel Mare a dăruit-o reginei Isabella a Ungariei, care recunoscuse în 1541 suveranitatea Porții.
Cetatea Devei a fost utilizată frecvent și ca închisoare, aici fiind întemnițați pretendenți la tronul Transilvaniei, nobili căzuti în dizgrație și iobagi. La mijlocul secolului XVI pe drumul Poștei s-a construit în piața Devei un han numit „Hanul cel Mare”.
In 1581 orașul, sub stăpânirea lui Francisc Gesthy își pierde privilegiile câștigate anterior, populația fiind înrobită. Dieta Transilvaniei, reunită in 1607, a hotărât ca Cetatea Devei să nu mai fie cadata ca proprietate particulară ci să rămână în stăpânirea principilor transilvăneni.
Un document emis in 1618 reliefează stema orașului care avea în partea de jos un braț ținând în mână un crin, iar în partea de sus o stea cu cinci colțuri și o semilună. În anul 1630, domeniul Deva a trecut în proprietatea lui Ștefan Bethlen și a soției sale Maria Szechy. În anul 1687, Cetatea Devei este ocupată de trupele austriece, conduse de generalul Caraffa Antonio care reinstaurează regimul habsburgic. Domeniul și Cetatea Devei au fost donate în 1731 de Imparatul Carol al VI-lea, ducelui Iuliu Visconti. Acesta le-a vândut apoi, în 1743, contelui Haller cu suma de 60.000 de galbeni.
În secolul XVIII Deva a fost bântuită de mai multe epidemii, fiind cunoscute ciuma din 1711 – 1719, apoi cea din 1738 – 1740, când au murit 30 de persoane și ciuma din 1770 – 1771. Pe lângă aceste molime, un puternic incendiu a distrus in 1756 o mare parte a orașului, iar in 1780 năvala lăcustelor a nimicit recolta.
În timpul revoluției din 1848 – 1849 în perimetrul Devei au avut loc confruntări între armatele revoluționarilor și cele imperiale. După retragerea armatei imperiale condusă de Puchner în lupta de la Simeria, la 9 februarie 1849, revoluționarii conduși de generalul Bem au asediat Cetatea Devei în care staționa o garda austriacă. Victoriile anterioare obținute i-au determinat pe austrieci să mineze zidurile cetății.
Dupa două luni de asediu, garnizoana cetății a capitulat. La 13 august 1849 însă, în urma exploziei depozitului de muniție, zidurile Cetății Devei au fost aruncate în aer, transformând vechea cetate într-o ruină.
La câteva zile după distrugerea cetății, trupele revoluționare din Deva au fost înfrânte, aceeași soartă având-o întreaga revoluție din Transilvania.
Până în 1848 la conducerea târgului stăteau căpitanul orașului, locotenentul și jurații. În timpul revoluției din 1848 Deva a fost proclamată oraș cu consiliu ales, având autonomie în conducere. Regimul absolutist din perioada 1848 – 1860 a introdus însă primari numiți, localitatea fiind pusă sub puterea prefecturii. Această formă a rămas neschimbată și sub regimul liberal din anii 1860 – 1866. Din 1886 Deva redevine oraș cu consiliu ales.
Anul 1854 a marcat introducerea telegrafului în oraș și primul spital civil, iar 1868 intrarea în gară a primului tren.
In anul 1866 a fost construită o nouă primărie pe un loc achizitionat de la Domeniul Fiscal, în schimbul caselor care formau temnița din cartierul Greci. Dupa 15 ani, în 1901, clădirea Primăriei a fost demolată, înălțându-se pe același loc sediul actual. Sfârsitul secolului XIX și începutul secolului XX au marcat pe fondul dezvoltării capitalismului în zonă, o nouă etapă de prosperitate, Deva reprezentând reședința pentru mulți capitalisti care au investit fonduri în zonele Hunedoara, Călan și Munții Apuseni.
In 1895 ajunge la Deva prima bicicletă, în 1894 prima linie telefonică, în 1901 primul automobil, în 1905 curentul electric și cinematograful, în 1908 primul telefon public.