Munţii Parâng
Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa muntoasă Parâng – Şureanu – Lotrului, fiind cea mai mare ca suprafață dintre masivele muntoase ale României. De la est la vest măsoară aproximativ 50 de km, iar de la nord la sud circa 25 km. Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul Lotru. La nord sunt delimitați de Munții Șureanu, prin valea râului Jiul de Est Spre sud, delimitarea este făcută de șirul depresiunilor Novaci, și Baia de Fier.
Sunt străbătuți de cea mai înaltă șosea de la noi din țară, Transalpina, care ajunge până la altitudinea de 2.200 m, oferind imagini rar întâlnite.
Munţii Parâng, situaţi în partea sud-estică, a judeţului Hunedoara, sunt constituiţi din roci metamorfice specifice pânzei getice şi unităţii danubiene (paragnaise, micaşisturi, gnaise, calcare cristaline, şisturi sericitoase) sau mai slab metamorfozate (calcare), la care se mai adaugă depozitele terţiare. Partea superioară a masivului are aspectul unei suprafeţe înalte (1800-2000 m), dominată de vârfuri de peste 2200 m. Reţeaua hidrografică a condus la apariţia unor culmi dispuse în trepte, la conturarea acestui aspect fiind de notat şi acţiunea gheţarilor. Relieful glaciar cuprinde două tipuri (carpatic şi alpin), specifice unor zone distinct departajate geografic. Calcarele apar în zona nordică , insular şi etajat, endocarstul şi exocarstul acestei zone nefiind obiectul unor studii speo-morfologice sistematice.
Flora şi fauna Parângului sunt cele specifice munţilor înalţi. În căldările glaciare se întâlnesc întinse covoare de jnepeni, mari suprafeţe acoperite cu smârdar şi merişor. Pe Valea Latoriţei creşte un viguros arboret de larice , iar pe calcarele din muntele Găuri apare şi floarea de colţ. Capra neagră este întâlnită frecvent în Parâng, iar lupul și ursul îşi fac apariţia, mai ales vara, prin preajma stânelor.
Mai multe informații puteți afla din surse externe:
- localizare pe hartă (google maps)